Nu prea mai ştiu sã scriu ca-n tinereţe !
Pe-atunci eram ceva mai optimist !
Mã îmbãtam cu marea frumuseţe
Pe care o tratam nonconformist
Şi-o ridicam la rangul de statuie
Prea adoratã veşnic de-un nebun
Ce se închinã la ceva ce nu e ,
Cãtându-şi perfecţiunea , presupun !
Eram atunci mai bun ? Ori mai zãnatic ,
Dorind un lucru rar şi interzis ?
ÈŠmi alerga atunci , de şturlubatic ,
Şi gândul într-o lume grea , de vis ?
Se poate , dar acum , când viaţa trece ,
Nu mai tânjesc spre ani de viitor !
Mi-e Sufletul uscat , strãin şi rece ?
Ori doar de Liniştire-mi este Dor ?
Nu pot sã aflu-acum ce e cu mine ,
Dar parcã sunt mai trist şi mai retras !
Mã-ascund de toţi , nu ştiu de rãu sau bine ,
Şi-mi numãr numai timpul ce-a rãmas ,
Mergând uşor , în fiece secundã ,
Spre un Destin sfios , uşor sau greu ,
Cu barca mea , pe minunata undã
A traiului iscat de Dumnezeu !
