Când Mãrţişorul vesel se-apropie degrabã
Iar zilele , cât noaptea , pe-aproape au ajuns ,
Doar fetele sunt puse s-aleagã-acum o Babã
Spre a vedea ce fire au dânsele-ntr-ascuns !
Sunt astãzi numai nouã şi-afurisite-s toate !
Pe care ai bifa-o , nu poţi sã mai greşeşti :
De-i ziua-nneguratã , putea-vei dar socoate
Cã Baba e-mbufnatã cum n-o sã mai gãseşti !
De-i ziua chiar cu soare , cu dinţii te mãsoarã ,
Cãci frigul încã-i aprig şi Baba-i foarte rea !
Te face-acum a crede cã-i iz de primãvarã
Dar când mai ieşi pe-afarã , ai dat-o de belea !
De-ţi poţi alege Baba , e bine câteodatã ,
Când nu cumva-ţi fixeazã vreun altul , la noroc ,
O zi din cele nouã , pe bazã calculatã
În funcţie de vârstã şi-al naşterii soroc !
Dar însãşi Baba Dochia pe toate-acum le-ntrece
Cu ale ei cojoace-mbrãcate fistichiu !
Cãci dacã altã Babã mai trece cum mai trece ,
Pe-aceasta de-ai alege-o , te duce pe pustiu
Cu firea Sa înfiptã ce azi îngrijoreazã
Pe orişicare fatã ce-ncearcã cu temei
Sã şi-o atragã-n pripã , gândindu-se cu groazã
La ce ravagii duce capriciul ãsta-al Ei !
Dar de-ai ales pe Dochia şi-ai dat de zi cu soare
Poţi fi de-acuma sigur cã anul este bun
Şi nimeni n-o mai râde de tine cu ardoare
Când va vedea o Babã la care eşti imun
Şi-atunci când bãbãtia s-o duce ca pe apã
Iar Moşii se aratã , sub soarele cãlâi ,
Doar fetele zâmbi-vor şi ne vor trage-o clapã
Râzând de noi ce râs-am de ele mai întâi !
