Nu cred cã-aş obosi vreodatã …
Nu cred cã-aş obosi vreodatã ,
Vãzând cum cade-un fulg de nea !
Nu ştiu ca gândul , zãu , sã poatã
Fi orb , la tot ce i-ar plãcea ,
Prea ignorând o irizare
Ce nu se vede-aşa uşor !
N-aş fi nici orb , nici surd , se pare ,
La formidabilul covor
Creat cu Har şi cu migalã
De Mult PreaBunul Dumnezeu !
La-aşa ivire oficialã ,
M-oi înclina acum şi eu ,
Ieşind cumva un pic pe-afarã ,
Sã binecuvântez smerit
ÈŠn felul meu , a câta oarã ,
Un vis ce azi mi s-a-mplinit !
Ningi , fulgul meu , nestânjenit !
|
