Sunt istovit ! Mi-e capul ticsit de fantezie ,
Iar mintea nu-mi rezistã la stresuri şi prostii !
Mã-ntind în pat oleacã , purtat de-o poezie
Ce m-a fãcut deodatã sã vreau a adormi ,
Dar nu aşa cum crede o lume-obişnuitã
Cu somn de frumuseţe , ori aţipiri de soi !
Tânjit-am iar la visul cu temã pregãtitã
De-o vajnicã Iubire în viaţa dusã-n doi ,
Desfãşurat alene , prin parcuri minunate ,
Ori doar printr-o grãdinã cu flori de busuioc ,
ÈŠn care-ndrãgostiţii cu gânduri PreaCurate
Pecetluiesc plimbarea cu un sãrut de foc ,
Jurându-şi cu ardoare o afecţiune vie
Şi-o inimã-mpletitã la bine sau necaz ! …
… M-am domolit de-acuma ? Mã-ntorc din reverie
Cu fiinţa-mi invadatã de pace şi extaz !
