Aş vrea sã-ţi scriu , zãu , Doamnã , o poveste ,
Despre noi doi şi Harul nostru Sfânt !
Un mic poem ce-a fost şi încã este ,
Despre Iubirea noastrã pe Pãmânt
Şi dincolo de norii ce se-aratã
La orizont , în loc de nevãzut !
Te îndrãgesc , o , Doamnã minunatã ,
Cum n-am crezut cã pot , la început ,
Şi te visez , când stãm chiar mânã-n mânã
Şi-alunecãm prin somn , cu stângãcii ,
Sperând ca viaţa noastrã sã rãmânã
Frumoasã , cum a fost din prima zi !
