Nu pot dormi ! E noapte cu Vânt şi Lunã plinã !
Nu simt acum nici frigul înstãpânit pe-aici !
Apar pe Cer şi Stele , fãcând cu-a lor luminã ,
Din purã curtoazie , un stol de licurici ,
Şi dintr-un somn idilic , o umbrã de Iubire
Ce azi mai rãscoleşte un Suflet adormit !
Rãmân la geam o vreme ! Mã-afund în amintire
Şi-mi caut tinereţea şi traiul liniştit ,
Când mai stãteam oleacã , privind cu încântare
Acelaşi Cer amabil , şi-acelaşi Vânt iscat ,
Venind sã lecuiascã o fiinţã visãtoare
De patimã lumeascã , de rãu şi de pãcat !
