Stau zãpãcit , de-o viaţã , în locul de plecare !
Nu-i nimeni împrejuru-mi sã-ndrume-un Suflet trist !
Alerg , în consecinţã , pe aprige culoare ,
Prin galerii mãreţe , ori poduri de artist ,
Sperând sã aflu-n drumu-mi , ieşirea potrivitã
Din labirintul vremii , ce nu-mi e chiar ostil ,
Dar nici prielnic tare , el neavând menitã
Vreo tablã-indicatoare sau îndreptar util !
Nu-i nimeni împrejuru-mi dispus sã-mi mai vorbeascã !
Cu toţii au probleme ! Cu toţii sunt grãbiţi !
ÈŠntreb pe fiecare , sperând sã îmi vesteascã
Unde gãsesc ieşirea , dar parcã-s prigoniţi
De-o vajnicã furtunã , ori de-o stihie rece ,
Ce nu le dã prijejul de-a fi de ajutor !
Vreau doar PERONUL UNU , cãci pe acolo trece
Vehiculul ce astãzi mi-e hãrãzit cu Dor ,
Dar oamenii , în grabã , n-au timp de mari discuţii
Şi nu mã-aud , devreme ce sunt presaţi de timp ,
Ori cautã şi dânşii , ca orbii şi ca muţii
Peroanele , sã-ajungã în tot acest rãstimp !
Mã-nvârt cu teamã , parcã , cu-al meu bagaj în spate ,
Tot încercând în fugã , Destinul sã-mi gãsesc !
Mai calc cumva aiurea , pe dale nesudate ,
Ce-mpiedicã o Fiinţã în traiul omenesc ,
Şi-mi ostoiesc durerea-n Credinţa minunatã
Cã totul va fi bine ! Cã totul s-ar sfârşi
Ieşind şi eu cu bine din sfera agitatã
ÈŠn care orişicine aleargã din vecii !
Aleg în fine-o cale ! Ales-am singur drumul ?
Ori Cineva mã-ndeamnã sã merg spre Rãsãrit ?
Cobor sau urc degrabã , la trepte , cu duiumul ,
Convins de-acum cã aflu Peronul mult dorit ,
Nefiind de astãdatã , uitat şi-n pãrãsire
Cum am crezut o clipã , în gându-mi pãcãtos !
Simt , iatã , cã am Harul , iscat de Nemurire
De-a mã Salva-n Smerenii de cãi ce duc ÈŠN JOS ,
Eu continuând urcarea , pe multe scãri rulante ,
Vãzând cumva departe , Tãrâmul cel visat !
Simt lângã mine-un ÈŠnger cu Aripi elegante
Ce mã-nsoţeşte tainic , cu Zâmbetu-I curat ,
Spunându-mi în visare , sã nu-mi mai fie fricã ,
Şi sã nu-mi fac vreo grijã de Fiinţele de Sus ,
Cãci ele azi , primi-vor , pe toţi , - la o adicã - ,
Cei care Cred în Tatãl , în Maica şi-n Iisus !
