Autor:	Horia Costina ( Horia Costina ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Mi-a dispãrut ceva frumos !

Mi-a dispãrut ceva frumos ! Mi-a dispãrut ceva frumos ! Nu ştiu cam ce anume , Dar vãd cã timpu-i de folos , Şi nu am chef de glume , Eu cãutând prea înciudat Averea-mi nevãzutã ! Mã uit prin jur , privesc sub pat Cu grijã reţinutã , Dar nu pricep ce s-a topit Când n-am fost eu acasã ! Sã fie-un lucru mai dosit Lãsat pe-un colţ de masã ? Sau doar mi s-a pãrut cumva Cã s-a furat Iubirea ? Da , asta e ! Aşa ceva-ţi Agitã toatã firea , Punându-te pe jar , serios , ÈŠn cãutãri rebele ! ÈŠncep sã dau cu susu-n jos Din casã toate cele , Pânã ce-n urmã , stând puţin , Gãsesc tot ce-mi lipseşte : ÈŠn aşternutul cel Divin , Eu simt cã se piteşte Dormind , o Doamnã de iubit Cu faţa spre perete ! E Doamna mea ce m-a lipsit Prin uneltiri şirete De un sãrut mistuitor Şi-o mângâiere linã ! Trag pãtura , încetişor , Prin geana de luminã , Strângând la pieptu-mi cu nesaţ Soţia-n mâini dibace , Mergând spre vise , braţ la braţ , De-acum cu Dor şi Pace !

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]