Se zice cã odatã , la Dumnezeu intrat-a
Un Sfânt de mare seamã şi Prooroc ştiut ,
Rugându-L ca sã-I spunã cumva acum şi data
În care-n omenire El însuşi s-a nãscut !
Dar Domnul se-ntristase de-atare rugãminte ,
Cãci Sfântul se jurase cândva a-i pedepsi
Pe cei cu mari pãcate , ca ei sã ţinã minte
Şi sã se schimbe-n bine , spre a se pocãi
Şi-aceastã faptã asprã , a vrut s-o-ndeplineascã
În ziua ce se cheamã a fi numai a Lui ,
Lovind cu biciu-I aprig purtarea omeneascã ,
Cu car de foc strivindu-i pãcatul orişicui !
De-aceea , Domnul nostru zâmbi-ntr-a Sa bãrbie
Şi-apoi , privindu-L vesel în tot acest rãstimp ,
Rãspunse într-o doarã : - Mai e , Sfinte Ilie !
Mai e şi nu-Å¢i fã grijã , cã te-oi vesti din timp !
Iar Sfântul se întoarse la munca-I chibzuitã ,
Sperând sã-Şi facã ziua Când Tatãl L-o vesti ,
Pãzind orânduiala ce-n Rai i-a fost menitã
Şi abordând pe Domnul , din nou , a doua zi !
În dimineaţa purã din ziua urmãtoare ,
Venit-a Proorocul direct la Dumnezeu ,
Sã-ntrebe : -Sfinte Doamne ! În astã zi cu soare
Nu e cumva şi ziua ce o aştept mereu ?
Iar Domnul , cu un zâmbet ascuns în colţul gurii
Îi spuse : -Sfânt Ilie ! Te rog sã mai aştepţi ,
Cãci ziua minunatã , n-au rãtãcit-o furii
Iar cei ce au rãbdare , sunt cei mai înţelepţi !
Şi iar plecã PreaSfântul la cele de cuviinţã ,
Muncind din nou cu râvnã şi nãzuind cumva
Cã pãcãtoşii vieţii , aflaţi în necredinţã
Se vor cãi amarnic , taman de ziua Sa ,
Când va veni cu trãsnet şi foc sã pedepseascã
Nelegiuirea firii şi neamul înrãit
Ce astãzi stãpâneşte o lume pãmânteascã
Şi-ndeamnã-n rãutate pe cel nelegiuit !
Şi-aşa trecurã zile şi nopţi nenumãrate
În care Proorocul venea la Dumnezeu
Spre-a şti când este ziua-I de slavã şi dreptate ,
Primind aceeaşi veste , ce-o îndura cu greu ,
Şi se-ntorcea întruna la treaba-I îndârjitã ,
Nebãnuind cã Domnul , de-acum Îl pãcãlea ,
Nevrând sã-I spunã încã de data stabilitã
În calendarul vieţii , ca Sfântã Ziua Sa !
Trecu dar ceva vreme , nu pot sã spun cam câtã ,
Şi Sfântul se întoarse din nou la Împãrat ,
Spre-a şti de ziua-aceea e ziua hotãrîtã
Sã fie declaratã ca zi de-aniversat ,
Dar Domnul , de-astã datã , nu-I mai dãdu rãspunsul
Pe care I-l dãduse , cu lunile-n zadar ,
Ci-I spuse dintr-odatã , mãrindu-I neajunsul :
-A fost demult , Preasfinte ! Te du şi-aşteaptã iar !
Va fi şi pentru Tine , o datã de mãrire
Şi vei putea cu râvnã şi zel sã-Mi mai slujeşti ,
Dar câtã vreme gândul Å¢i-e tot la pedepsire ,
Tu nu Vei şti vreodatã , nicicând sã socoteşti
Spre a-Å¢i afla cu falã , o datã îngereascã
Menitã sã aducã doar focul pe pãmânt
Şi nu o îndreptare spre Pronia Cereascã
A sufletelor triste , tânjind în Duhul Sfânt !
Aşa grãi-ntru slavã un Domn ce-acum împarte
Iubirea Sa de oameni şi harul nevãzut ,
Iar Sfântul se întoarse sã-aştepte mai departe
O zi ce va sã vinã , de nu o fi trecut
Şi de atunci încoace , tot omul care-o ştie ,
Se va pãzi cu grijã , în faţa orişicui
Sã strige-n gura mare cã azi e Sânt Ilie
Ca Sfântul sã nu afle , taman de ziua Lui !
