Sã ne primim Hristosul cu ramuri înverzite
În inimile noastre , prin Ziua de Florii ,
Când Domnul Mântuirii ne intrã-n cãi smerite
Prin viaţa tulburatã de-atâtea nebunii ,
Punându-I dinainte covor de fapte bune ,
Noian de gânduri line şi vreun cuvânt de dor !
Sã-I arãtãm de astãzi cu milã şi-afecţiune ,
Cã Sufletele noastre-L aşteaptã arzãtor ,
Iar Fiinţa noastrã-L cheamã din nou cu Har şi pace
Sã ne-nsoţeascã traiul profund şi-armonios ,
Pe calea Mântuirii , ce numai El o face
Sã fie la-ndemâna acelui Credincios !
