Sunt numai lângã tine ! Şi te sãrut de zor !
Ajunge oare asta sã simţi cã-ţi sunt aproape ?
Nu ştiu sã-ţi fac nici daruri , nici Luna s-o cobor
Punându-ţi-o agale prin somn pe-a tale pleoape !
Nu mã pricep prea bine sã-ţi mai culeg vreo stea !
Nici Soarele nu-mi pare adesea la-ndemânã !
Eu doar aş vrea , o , Doamnã , sub privegherea mea
Sã-adormi în liniştire şezând doar mânã-n mânã ,
Trezindu-mã o clipã prin nopţile de-alean ,
Voind cu gingãşie în braţe-a te cuprinde ,
Şi-a sãruta cu-ardoare un Vis Nepãmântean
Ce cu a ei candoare , Iubirea-mi tot aprinde !
