Iubesc o fiinţã minunatã !
Cuprins de duioşia ei ,
Îmi simt fãptura alinatã
Şi-acum , mai mult ca niciodatã ,
Vreau sã-i dedic doar un crâmpei
De poezie de iubire
Ce-mi vine-n minte cu mult dor !
Aş vrea sã-i spun cu osebire
Cât mi-e de dragã-a ei zâmbire
Şi cât de mult eu o ador ,
Dar nu-mi gãsesc nicicum cuvântul
Spre-a-i desluşi mãcar un vers ,
Cãtând , cu Cerul şi Pãmântul ,
Un mic fragment , sã-l pun în cântul
Ce i-l închin în Univers !
