În pragul Primãverii , nu pot iubi vreodatã
Virozele , rãceala ori frigu-n dormitor !
Când gâtul mã înţeapã cu setea-i demodatã
Iar capul mã împunge cu forţã disperatã ,
Nu pot sã mã mai bucur de-al florilor decor ,
Eu rãmânând în casã , înfãşurat în hanţe ,
Pornind radiatorul şi bând vreun ceai de soc !
Îmi iau medicamente , oricum dupã uzanţe ,
Chiar renunţând penibil sã îmi mai fac speranţe
În vindecãri miracol şi reveniri ad-hoc ,
Punându-mi capu-n pernã şi adormind oleacã
Uitând de vreo mâncare ce-aşteaptã implicit
Şi ea , un pic de varã , crezând cã frigul pleacã
Şi proprietarul dânsei , cu faţa lui posacã ,
O va-nghiţi pesemne-ntr-un anotimp iubit !
