De ai o mâţã-n casã de Crãciun
Şi-un brad ticsit cu globuri colorate ,
Poţi fi convins , din zori pân-la dejun ,
Cã doamna îmblãnitã-n straiu-i brun
Va rãsturna pe jos aproape toate ,
În dorul ei nebun de-a se urca
Pe pomul preferat , şi-n consecinţã ,
De-a nu mai şti a se înapoia
Decât cãzând cu totul pe-o podea
Ce n-o primeşte dupã-a ei voinţã !
Ca un stãpân corect şi bun ce eşti ,
Nu stai sã pui la loc cel brad cuminte !
Verifici mâţa-n reguli omeneşti
Şi-o mângâi iar cu vorbe ca-n poveşti ,
Dorind ca fapta ta sã o alinte ,
Tu rãmânând cumva în greu impas ,
Neştiind de fapt cam cine ţi-e amicul :
Cel pom cãzut pe jos în scurt popas ,
Ori , ca de obicei , pisicul gras
Ochind acum cafeaua şi ibricul ?!
