Un mic copil , venit-a-n astã-searã ,
Cu un colind , la uşa tuturor !
Sunat-a iar la uşi , a câta oarã ,
Vorbind încet şi îndrãznind sã cearã
A fi primit şi ascultat cu dor !
Mulţi i-au deschis , dar ocupaţi cu treaba ,
L-au amânat , spunându-i : Mai târziu !
Alţii , n-au vrut pesemne , luaţi cu graba ,
Sã-şi piardã timpul , stând un pic degeaba
Sã-asculte-un cântec spus de-un ţânc zurliu ,
Iar alţii , fiind plecaţi , în consecinţã ,
Nu i-au deschis o uşã celui mic !
Dar cei mai mulţi , cu Har şi cu Conştiinţã ,
L-au omenit în marea lor Credinţã
Cu gândul bun , iubindu-l chiar un pic ,
Oprindu-l , ştiu şi eu ? Pe-o viaţã-ntreagã
În inimã , din zori , pânã-n apus ,
Şi-n minte , precum fiinţa cea mai dragã
Ce-a poposit , umilã şi pribeagã ,
În casa lor , fiind numit … Iisus !
Îl primiţi azi cu colindul ?
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Da, îl primim, acum şi-n orice vreme
Colindul lui mereu o sã ne cheme!
