De patru mii de ori într-o secundã
Te-aş sãruta , Iubita mea de dor !
Nu mi-aş lãsa simţirea sã-mi ascundã
Cea dragoste în liniştea profundã
Adusã de un Domn Mângâietor ,
Şi n-aş feri de tine-o alinare ,
Vãzându-te cum dormi în vis tihnit !
Aş sta în preajma ta cu încântare
Şi te-aş pãzi în orice-mprejurare ,
De tot ce-ar fi mai rãu şi nedorit ,
Lãsându-mi lângã tine-al meu izvor
De poezii anume întocmite ,
Spre-a-ţi fi din zi în noapte de-ajutor
Prin somnul tãu profund ispititor
Ce-aduce-n mine clipe fericite !
