În Mâna Ta , Mãrite , ne-aflãm ca Sfânt Nisip
Ce jinduieşte-n pace la viaţa de iubire !
La microscop , vãzut-ai cã-avem acelaşi chip
Cu-al Tãu , şi-acelaşi zâmbet smerit de fericire
Pe care Tu , Mãrite , ni l-ai creat din veci
Spre-a Te cânta de-a pururi în versuri preacurate !
Ne strângi la piept cu milã , iertarea s-o petreci
Pe frunţile-adâncite de griji nemãsurate ,
Veghiindu-ne rostirea de preapios Cuvânt
Cu Sfânta-Å¢i îndreptare spre lucrurile bune ,
Mergând cu noi alãturi , din leagãn , în mormânt ,
Pãzindu-ne ursita cu blânda-Å¢i afecţiune !
