O zi dupã o noapte şi-o noapte dupã zi ,
Se-nşirã cu rãbdare în timpul fãrã nume !
Mai trece-un ciclu amplu de viaţã printr-o lume
Ce s-a-nvãţat teribil cu modul ei de-a fi !
Se deruleazã astfel monotonii de foc ,
Cu vrednicã luminã şi beznã-n aşteptare !
Când unul se trezeşte , un altu-i la culcare ,
Iar globul se-nvârteşte-n milenii , la noroc ,
Ducând de generaţii , în vastul infinit ,
Miliarde de speranţe ce pier în nori de şoapte ,
Din noapte pânã-n ziuã , ori de prin zori în noapte ,
Iscând o tulburare-ntr-un suflet rãtãcit !
