Un acatist mult elevat
Nãlţa-vom de se poate ,
Spre Tine , Doamne-apropiat
Ce-atâta timp ne-Ai apãrat
Cu Harul Tãu prealuminat ,
De rãu şi nedreptate !
Am vrea sã scoţi de prin noroi
Atâtea chipuri moarte ,
Ducând prin Viaţa de Apoi
Destinele de vânt şi ploi
Ce ne-au închis cândva pe noi
În temniţe deşarte !
Un gând de pace-am înãlţa
Spre Sfânta-Å¢i mulţumire ,
Pãstrând în veci Icoana Ta
Ca pe o stea ce-ar lumina
O lume-ntreagã ce-ar visa
Eterna nemurire
Şi Å¢i-am înscrie la sfârşit
Pe coala de hârtie ,
O rugãciune de citit
De la acei ce Å¢i-au greşit
Şi-aşteaptã-n plânsul lor smerit
Primirea-n veşnicie !
