Prea obosiţi adesea de-o muncã migãloasã ,
Ne-aşternem cu-ostenealã în patul primitor ,
Şi Doamna mea de Suflet , şi eu , ce cu angoasã
Primesc dureri de şale şi cap ameţitor !
Ne ţinem iar de mânã , ca-n fiecare datã
Când vrem un somn idilic ce nu prea-i de gãsit ,
Rugându-L iar pe Moşul cu somnul fãrã patã
Sã vinã-n uşa noastrã spre-a bate negreşit
Şi a ne lua cu sine , aşa , cum ştie Dânsul ,
Utilizând bagheta , spre slava Dumnealui ,
În Lumea minunatã , în care chinul , plânsul
Şi spaima sunt plecate în veci , pe cãi hai-hui !
Închidem ochii-alene şi aşteptãm oleacã ,
Simţind cã-n uşã-apare un Moş neprihãnit !
Deschidem mintea iute spre Cel ce altfel pleacã
Sã caute pe alţii cu dor nemãrginit ,
Şi Îl primim cu-un zâmbet în mândra noastrã casã
Pe bãtrânelul paşnic şi bun , spre-a ne purta
Utilizând bagheta , pe sus , lipsiţi de-angoasã ,
În Visul ce se naşte prin îngrijirea Sa !
