Privesc într-un album , visãri de ieri ,
Cu case vechi , cu strãzi neasfaltate ,
Cu oameni mulţi , sfioşi şi austeri
Şi cu tramvaie mari , demult uitate ,
Eu amintindu-mi greu cum am crescut
Într-un oraş lipsit de orice grabã ,
În care mã plimbam , cu pas tãcut ,
Mergând smerit la şcoalã , ori la treabã !
Mai rãsfoiesc albumul , doar un pic !
Nu vreau sã plâng spre vremi amarnic duse !
Aş vrea sã retrãiesc un veac mai şic
Şi sã pornesc spre timpurile-apuse ,
Dar nu mã amãgesc cu ce nu pot ,
Cãci Dumnezeu nu vrea din drum sã-ntoarcã
Un om din viaţa lui , precum socot ,
Şi nici , de dor , vreo lacrimã sã-i stoarcã !
