Trãit-am într-o vreme o viaţã de-mplinire
Când lumea era mare , iar eu , un pic mai mic !
Puteam sã fac şi-o tumbã , dacã aveam poftire
Şi nimeni , niciodatã , nu mi-ar fi zis nimic !
Simţeam cã pot cuprinde în mâini şi Sfântul Soare ,
Simţeam cã pot atinge şi Luna de pe cer !
Nu mai dormeam ca omul la ora de culcare
Eliberându-mi gândul de trupul prizonier !
Aveam o energie de-a dreptul debordantã
Când mã vedeam cu jale trimis în dormitor ,
Fãcând vreo boroboaţã , ades halucinantã
Intrând apoi sub pãturi şi sforãind cu spor !
Eram cuprins de fricã în visul pus pe moaţe
Ce apãrea în noapte , zburdalnic şi ghiduş ,
Simţind cumva nevoia de-a strânge ferm în braţe
Un ursuleţ de cârpã , ori un cãţel de pluş
Ce mi-ar fi luat cu mâna o teamã trecãtoare
Cuprins pe datã-n gene de-un somn ocrotitor ,
Şi adormeam cu râvnã trecând cu-a mea visare
În lumea minunatã a gândului uşor !
Doar sfânta jucãrie mã mai privea sfioasã
Gândindu-şi iar destinul , serios şi elevat ,
Ştiindu-se feritã şi ea , la noi în casã
De vise necurate , ori zâne de prin pat ,
Şi adormind în noapte cu frica de-a nu plânge
La sperietura datã de-un zgomot trecãtor ,
Simţeam cã jucãria deodatã-acum mã strânge
Sperând ca eu s-o apãr de-un vis îngrozitor !
