Nu te-am visat azi-noapte! De ce ? Ce-a fost sã fie ?
Cum de-a putut sã-mi scape cumva surâsul tãu ?
De ce-am lãsat sã fugã din mine-o poezie ,
Intrând fãrã de vise-ntr-un somn adânc şi rãu ?
Nu te-am vãzut alãturi , deşi-mi erai în braţe !
Ştiu bine lucrul ãsta , cãci Domnul mi l-a spus !
Şi totuşi , noaptea asta , cu gândul pus pe moaţe ,
Pierdut-am încã-odatã un chip ce m-a sedus !
Dar nu ! Eşti lângã mine ! Şi dormi în legãnare !
Te-ating uşor cu mâna pe-un pãr înmiresmat !
Din nou îmi eşti aproape , ca dulce încântare
Adusã de un Înger PreaBun şi PreaCurat ,
Ce ne închide ochii cu Sfântã Sfiiciune ,
Rostindu-ne alene Cuvântu-I ziditor ,
Lãsându-ne-mpreunã , prin magica-I Minune ,
Sã fim din nou alãturi , cuprinşi de Har şi Dor !
