A cãzut o ploaie rece
Sã te-nece
Peste frunze şi copaci !
E chiar frig şi plouã-n draci
De ajuns ca sã aplece
La pãmânt , de nota zece
Chiar şi via ce se ţine
În araci !
Ploaia este o pomanã
Pusã-n stranã ,
Şi-mpãrţitã la soroc
De vreun sfânt în car de foc
Ce se-nscrie ca persoanã
Bunã chiar de pus la ranã
Şi slãvitã cu sfialã-n
Orice loc !
Când îţi udã pân-la piele
Toate cele ,
Zici cã jocu-i necurat ,
Iar când plouã aşezat
De se fac bãltoace grele
Şi iei apã prin pingele ,
Te gândeşti sã-ţi pui şi pãrul
La uscat !
Ploaia e o alinare ,
Cât se pare
Pentru iarbã , pentru flori ,
Şi din noapte pânã-n zori
Pe zãduf , ori pe rãcoare ,
Apa e o încântare
Pentru-un pom udat mai straşnic
Uneori ,
Iar când norii se ridicã ,
Mai cu fricã
Şi pe cer e soare iar ,
Totul este plin de har ,
Şi rãmâne va sã zicã
Doar vreo vajnicã pisicã
Ce-şi usucã blana udã
În zadar !
