Cad frunze veştede pe cale
Din pomii desfrunziţi uşor !
Iar paşii se-mpletesc agale
Strivind cumva covorul moale
Ce se aşterne prin ocoale
Ca strat perfid şi-nşelãtor !
Iar Toamna-i invitatã-n goanã
Sã mai aşeze un tacâm
La fresca noastrã cotidianã
Pentru vreo aprigã castanã
Cãzutã-n lumea diafanã
Pe-un colţ uitat de caldarâm !
E linişte de-o vreme-ncoace
Iar vântul s-a-nteţit un pic !
Prin case focul se mai face
Din când în când , pe la soroace
Când frigul aspru nu dã pace
Nici la bogat , nici la calic !
Se pune-acum de-o ploaie rece
Din zi , în noapte , ne-ncetat !
Şi Toamna umedã petrece
În colorit de nota zece ,
Cu peisajul care-ntrece
Un fin decor emancipat !
