Autor:	Horia Costina ( Horia Costina ) - [ POEZIE ]
Titlu:	De ce urâm ?

De ce urâm ? -De ce ne mai urâm unul pe altul ? L-am întrebat pe Domnul într-o zi ! -Nu vã urâţi ! îmi spuse PreaÎnaltul ! -Voi doar vã hârjoniţi ca-ntre copii ! Ia sã vedeţi , când cel urât de moarte E grav bolnav sau e-n nevoie-ades , Cã vã mobilizaţi în mod aparte Ajutorându-l iar , bine-nţeles , Lãsând în urma voastrã doar cãinţã Cã l-aţi fãcut sã sufere-n necaz Şi promiţând cã n-ar mai fi vreo fiinţã Pe care s-o-nfieraţi cu foc şi gaz ! -Şi totuşi , - insistat-am într-o doarã , Ne-nţelegându-I logica de tot - , -De ce-l urâm apoi , a doua oarã Pe cel ce l-am iertat , precum socot ? Zâmbit-a Domnul Sfânt cu alinare ! Mi-a spus pe-un ton hazliu , mângâietor : -Pentru cã-n firea voastrã , fiecare Are dorinţa de-a se-ntrece-n zbor Şi-a demonstra în faţa lumii mute Cã el e-n veci eroul nesupus Ce-ar vrea sã iasã-n public pe-ntrecute Spre-a fi recunoscut şi luat pe sus ! -Suntem copii ? L-am întrebat cu-ardoare Pe Dumnezeu , un pic înfiorat ! -Bine-nţeles , - mi-a spus cu-nduioşare Acel ce ne vegheazã ne-ncetat - , -Şi vã iubesc pe toţi , deopotrivã Atunci când nu lãsaţi în urmã-amar Şi nu vã-aveţi duşmani , ci , dimpotrivã , Vã ostoiţi pornirile , cu har !

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]