Aş vrea sã vãd cu ochii-mi , un rãsãrit de Soare !
Aş vrea sã stau cu dânsul pe malul unei mãri ,
Sã-ascult cum pescãruşii mai pot acum sã zboare ,
Å¢ipând în zori de ziuã prin mersul lor spre zãri !
Aş vrea sã-adulmec vraja de apã înspumatã !
Mi-e dor de vreo sclipire de val diamantin !
Râvnesc sã-alerg pe plajã desculţ , ca altãdatã ,
Când eu eram de-o şchioapã iar ea , covor divin ,
Unindu-ne fiinţa , eu om , iar ea-ncântare ,
Prin paşii mei cei dornici de-o clipã de extaz ,
Privind şi eu şi dânsa spre infinita mare
Ce-ar vrea sã ne atingã cu-o urmã de talaz !
