Un parc fãrã copii ! Cum vine asta ?
Cine-a vãzut comând la zaiafet ,
Spaghetti pregãtite fãrã pasta
Sau ciorbã fãr-de-o apã-n robinet ?!
Un parc fãrã copii e-o vorbã goalã !
O frunzã veştejitã pe alei !
Un academician fãrã de şcoalã
Şi-o lipiturã fãrã pic de clei ,
Lãsând la voia sorţii o grãdinã
Lipsitã de culoare şi de vis ,
Murind treptat , ca fiinţa anodinã ,
În mari pustietãţi de nedescris !
Fãrã copii , nu-i rost de bucurie !
Fãrã copii , nu-i zâmbet nicãieri !
Nici pasãrea nu cântã-n colivie ,
Nici floarea nu se mişcã-n adieri ,
Uitând cu toate-o joacã minunatã
Şi-un chiot scos de-un ţânc mai nãzdrãvan
Ce-n parcul plin , s-a dat mãcar odatã
În viaţa lui , cu spor , pe tobogan !
