În fiecare noapte , la geam , în calea mea ,
Când nu se-aratã-n Ceruri vreun nor de suferinţã ,
Se-abate pentru-o clipã , o minunatã Stea ,
Sclipind uşor pe Boltã , cu mare-ngãduinţã !
Se-aşeazã-acolo-n pace , sperând s-o vãd ad-hoc
Şi sã mã-ntreb odatã ce cautã-n visare !
O fi aceasta Raiul cel jinduit cu foc ,
Ori Tatãl şi cu Fiul , ce-mi dau Iluminare ?
Nu-mi dezlipesc privirea din mult râvnitul Dar ,
Ştiindu-mi poate soarta un pic mai alinatã !
Ridic o rugãciune-n Lumina cea cu Har
Spre-un Duh de Priveghere şi-o Maicã Preacuratã ,
Sperând ca Sfinţii Vieţii şi Îngerii preabuni
Sã-i mângâie pe aceia ce dorm acolo-n pace ,
Prea binecuvântându-i cu-un somn de mari minuni
Şi dându-ne şi nouã , iertãri , pe la soroace !
