O staţie frumoasã , fãrã ornãri vestite ,
Ce-aşteaptã pe oricine ar vrea sã şadã-n ea !
Aici poţi sta pe-o bancã întru trãiri tihnite ,
Cu geamantanu-n braţe şi rucsacuri ticsite ,
Privind cu nerãbdare vreun ceas la mâna ta !
Printr-însa , lumea-ntreagã apare cu iubire !
Nu este chiar niciunul nervos pe-asfalturi reci !
Ce sperã fiecare ? Vreun strop de împlinire ?
O soartã minunatã cu fast şi strãlucire ,
Ori resemnat se-nchide în orizonturi seci ?
Dar staţia e plinã ! Nu-ncape îndoialã !
N-ai loc sã treci cu gândul mulţimea la pachet !
Şi toţi se uitã-n zare cu-un pic de obosealã
Sã-şi vadã viitorul , cuprinşi de îndoialã ,
Niciunul nefiind însã lipsit de vreun bilet
Primit precum se ştie , o datã-n lunga viaţã
Trecutã ca o boare prin omul resemnat ,
Ce-şi cautã în staţii , transport de suprafaţã
Sau clipa de iertare în prag de dimineaţã
Pentru un Rai mirific de-a pururi aşteptat !
