Sfârşitul de om nu e chiar terminare !
E-o poartã spre Ceruri şi-un nou Univers !
Când fiinţa îşi simte Divina chemare ,
Se zice cã-i scrie cu literã mare
Poemului ciclic , un altfel de vers !
Se-nchide o filã în cartea trãirii !
O alta se-aratã-ntr-un loc negãsit !
Istorii încep în jurnalele firii ,
Continuã-n drumul deschis amintirii
Şi-adastã o clipã-ntr-un nou asfinţit ,
Trezit de-astã datã sub altfel de formã
În altfel de viaţã-ntr-un nou viitor ,
Lãsând pentru-o clipã în urma-i diformã
O lacrimã caldã şi-o jale enormã
Din ochii ce-i plâng pe acei care mor !
Sfârşitul de om nu-i nicicum catastrofã !
E doar o plecare şi-o-ntoarcere-n timp !
O rimã schimbatã prin versul de strofã ,
O hainã croitã-ntr-o altfel de stofã
Şi-o frunzã cãzutã-ntr-un nou anotimp ,
Fãcând din cea fiinţã , umilã speranţã
De-o grea revenire prin traiuri lãlâi ,
Ori de-mprospãtare-ntr-o nouã substanţã
Topitã-n visare la altã distanţã
De locul prefacerii celei dintâi !
