Sfântului Gheorghe
Se zice cã odatã , prin vremi de mult apuse ,
Când lumea cea pãgânã abia se creştina ,
Un sfânt , pe nume Gheorghe , cu suliţa se duse ,
În munţi , cu un balaur urmând a se lupta !
Şi biruindu-l foarte , Preasfântul dintr-odatã ,
Acelui monstru groaznic , un cap El i-a tãiat
Nebãnuind cã-n timpuri , lighioana-nveninatã ,
Va creşte alte ţeste pe trupul sfârtecat !
Şi azi , vedem într-una-nmulţindu-se-n durere
Balauri mari şi negri , ce vor a cuceri
O lume frãmântatã de bani şi de putere
Ce nu cunoaşte teama de-a nu se mântui !
Lighioane sunt de-o viaţã , într-una printre oameni
Şi nimeni nu se-aratã spre-a le stârpi cu spor !
O , Sfinte Gheorghe , astãzi , ne scapã dar de fameni
Eliberând degrabã preabunul Tãu popor ,
Fãcându-l sã-nţeleagã cã dacã vrea dreptate ,
Nu trebuie sã-ngroape pe crudul venetic ,
Ci , într-un mod mai paşnic , sã facã azi uitate
Imboldurile urii , ce nu aduc nimic ,
Sã intre cu rãbdare în lumea de cinstire ,
Promisã azi de Domnul , de-a pururi iubitor ,
Fãcând pe rãi sã plece , spre-a lor nimicnicire ,
În ţara destinatã purificãrii lor !
De-acum şi-ntotdeauna , Preabunule , ne-nvaţã
Sã fim cu-nţelepciune mai buni , mai iertãtori ,
Intrând de bunãvoie , dupã a Ta povaţã
În oaza de speranţã , visatã de cu zori ,
Pãzindu-ne într-una de josnica ispitã ,
De fricã , nepãsare , ori patimi în exces ,
Gonind din nou cea fiarã cu faţã ne-mblânzitã
Ce ne-mpresoarã astãzi cu-atâta chin şi stres !
Amin !
|
