În Ziua cea de Paşte , mã scol cu-o închinare :
Spre Tatãl şi spre Fiul , spre-un Duh de Mângâieri ,
Spre Raiul cel Cucernic şi Maica Iubitoare ,
Preafãcãtori cu toţii de Har şi Învieri !
Mã duc cu pietate la Blândele Icoane !
Mã-aşez un pic în faţa Eternei Sfinte Cruci
Mult luminatã-azi noapte de bunele canoane
Venite din biserici aflate la rãscruci ,
Plângând cu bucurie de Ştirea Minunatã
Cã iar , Hristos trecut-A un prag nebãnuit ,
Ascuns privirii noastre , cum orice om o ştie ,
Pânã în clipa-n care Acesta l-A vãdit !
Aprind o lumânare , însoţitoare vie
Prin Noaptea Minunatã ce-apare-n orice an !
Privesc Lumina Vieţii ca pe o veşnicie
Ivitã-n scurta-mi cale din traiul cotidian
Voind sã nu se gate aceastã fericire
Prea repede prin graba din timpul curgãtor
Ce-mi duce totuşi gândul spre Sfânta Izbãvire
La care jinduieşte oricare muritor !
