E Noaptea Învierii şi-i primul an , se pare ,
Când aşteptãm Minunea Hristosului Smerit
Nemaimergând la Slujba Acelui ce nu Moare ,
Ci aşteptându-l astãzi , pe Dânsul sã coboare
În fiecare casã de suflet mântuit !
Aprindem o luminã la fiece fereastrã
Sã-I arãtãm cãrarea ce-ar fi de strãbãtut
În ani de neputinţã , pânã-n odaia noastrã ,
Spre-a alunga cu-un zâmbet şi-o vorbã preamãiastrã
Vreo boalã necuratã ivitã-n neştiut
Şi-a sta apoi cu milã un pic cu noi la masã ,
Punându-I dinainte un GÂND emancipat ,
CUVÂNTUL de iertare spre-acei ce nu ne lasã
Sã-I înãlţãm o rugã decât închişi în casã ,
Şi FAPTA Îngereascã ce L-ar fi bucurat !
E Noaptea de-Înviere şi-n candela visãrii
Plasatã lângã geamuri cu-o lacrimã de dor ,
Ascundem cu sfialã tot sufletu-ndurãrii
Şi toatã mila noastrã din epoca-ncercãrii ,
Spre-a fi de alinare acelora ce mor ,
Plecaţi pe drumul sorţii ca orişice suflare
Ce astãzi se mai stinge , uşor , ca un ecou ,
Fãcându-L pe Hristosul abia-Înviat sub soare
Sã-ascundã-n milostenii o undã de-ntristare
Şi sã ne strângã-n braţe , iertându-ne din nou !
HRISTOS A ÎNVIAT ÎN FIECARE CASÄ‚ !
(ŞI DIN NOU ÎN FIECARE DINTRE NOI !)
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Ei, da, cam asta-i ceea ce se poate numi poezie, pana la urma. Versuri moderne, fara cap si coada, cu tot felul de cuvinte, unele mai fara perdea, poate scrie multa lume. Putini sunt cei care pot scrie asa, ca dumneavoastra: poezie clasica, profunda, care sa fie si plina de rod, nu de vorbe sforaitoare.
Hristos a inviat!
