O , doamnã delicatã , arzând fãrã tãgadã
De patima iubirii cu foc nemistuit ,
Mã lasã , dar , serafic , sã-ţi cânt o serenadã
Sub geamul tãu romantic , deschis spre infinit !
Mã umple de visare , acum , în toi de noapte ,
Când luna îşi fixeazã timidul felinar
Pe vorbele-mi rostite prin mii şi mii de şoapte ,
Urcând pânã la Ceruri idila mea cu har
Şi-mi poartã desfãtarea emoţiilor de-o clipã
Spre frumusetea-ţi vie ce mi se-ascunde-ades
Pe dupã draperia ce-acoperã în pripã
Privirea-ţi minunatã ce inimii-mi dã ghes !
O , doamnã-a vieţii mele , mã-aşteaptã dar cuminte
Sã-mi termin azi tirada ce-atât m-a absorbit !
Deschide-ţi iar balconul cu un surâs fierbinte
Şi-aruncã-mi peste dânsul frânghia ce-am dorit ,
Sã urc cu frenezie şi inimã curatã
La tine , o , icoanã cu chip rãvãşitor ,
Sã-mbrãţişez cu-ardoare cea fiinţã-ţi tulburatã ,
Spre-a-ţi dãrui cu sete sãrutul meu de-amor !
