Am început , Mãritã , un Post de rugãciune ,
Chiar dacã nefãcute mai fãurim şi noi ,
Fãcându-ne sã plângem cãderea-ne-n genune ,
Rostindu-ne cãinţa spre Viaţa de Apoi !
Am început cu stângul o perioadã vie
(În care tot creştinul s-ar mai smeri puţin ,)
Pãcãtuind , desigur şi izvorându-Å¢i Å¢ie
Mâhnirea dintr-un Suflet Serafic şi Divin
Ce ne-a-ngrijit cu milã şi veşnicã iubire
Pe tot cuprinsul vieţii ce-avem de când ne ştim ,
Punându-ne pe faţã o undã de zâmbire
Şi-o vorbã minunatã în minţi , sã ne-amintim !
Am început dar Postul de zile fericite ,
Ştiind pe Fiul Vieţii , fiind lângã Tine-n veci !
Îi cãinãm coşmarul din rãstigniri cumplite
Şi-I preamãrim Trezirea iscatã-n cripte reci
Gândindu-ne cu toţii la clipa de-alinare
Mult hãrãzitã nouã de-un Dumnezeu blajin
Ce ne-A croit prin Tine , o , Mamã Iubitoare ,
O viaţã de-nviere , un Crez şi-un nou destin !
