Când te vãd trecând pe stradã ,
Nu pot sã mã-adun !
Mintea-mi stã cumva sã cadã
Şi sunt prost fãcut grãmadã !
Nici mãcar vreo vorbã fadã
Nu mai ştiu sã-ţi spun !
De te simt pãşind spre mine ,
Mã blochez de tot !
Mã-nroşesc cum se cuvine ,
Gândul mi-este mãrãcine ,
Iar buchetul , de ruşine ,
Mi-l ascund cum pot !
Nu mai ştiu sã zic nimica
Şi-s nãuc sadea !
Limba ce-mi frizeazã frica ,
Mi-a-nghiţit-o iar pisica ,
Rãmânându-mi doar peltica
Trasã la rindea
Şi-umilit de-aşa-ntâmplare ,
Ape-mi curg torent !
Vreau sã-ţi spun cu-nfrigurare
-Te iubesc , în gura mare ,
Dar , din nou , la sãrutare
Sunt antitalent !
