“Vã scriu acum din şcoala-ajutãtoare
În care m-aţi trimis , muncind din greu !
Mi-e bine-aici ! E cald şi nu mã doare
Piciorul ce mã sâcâia mereu !
Vã mulţumesc şi pentru bunãtate
Şi-aş vrea , scriindu-mi gândul cel frumos ,
Sã mulţumesc şi celor în halate
Ce nu m-au mai lãsat sã merg pe jos !
M-au luat cu ei , iar mie mi-a fost jenã
Când m-au adus aici , ca pe-un erou
Într-o maşinã albã , cu sirenã ,
Cu oameni îmbrãcaţi ca de-Anul Nou !
Mã înţeleg acum cu orişicine
Şi toţi colegii mã înveselesc ,
Cu degetu-ndreptat direct spre mine
Atunci când veseli râd şi hohotesc !
Iar eu sunt vesel când e veselie
Şi-n jur zâmbesc cu toţii pe-nfundat’ !
Mi-au agãţat de spate şi-o hârtie ,
Dar ce mi-au scris pe ea , n-am observat !
Mi-au pregãtit pe loc şi o surprizã
Punând ulei pe clanţã-n uşa grea
Şi conectându-mi scaunul la prizã
Zicând cu toţi cã azi e ziua mea !
Au fost drãguţi , au râs pe deşãlate
Când am cãzut pe treapta de la scãri
Şi m-am mânjit cu sosul de tomate
Vãrsat printr-un concurs de-mprejurãri ,
Dar mai ales , am înţeles pesemne
Cã m-au numit “Credul†şi “Autist†!
Nu ştiu prea bine ce-ar putea sã-nsemne ,
Dar cred c-aşa-l chema pe vreun artist !
Un singur om de-aici nu mi se pare
Cã m-ar vedea aşa interesant :
Femeia care-mi face de mâncare
Ce nu se mirã cã nu-s amuzant !
Ea niciodatã nu mi-a zis vreo vorbã
Spre veselia mare-a tuturor !
Nu m-a stropit vreodatã nici cu ciorbã
Şi nici nu m-a scãpat din cãrucior !
Se vede treaba cã e foarte tristã
Şi-n viaţa ei , prea multe-a pãtimit !
Aş vrea s-o-nveselesc cu vreo batistã
Legatã iar pe nasul meu vopsit !
Dar când zâmbeşte , cine poa’ sã ştie ?
Nu hohoteşte-atunci când alţii râd ,
Iar când îmi vede-n spate vreo hârtie
Nu mã considerã destul de hâd !
Azi m-am decis : voi face o-ncercare
De a-i vedea râzând pe toţi din nou :
Sã dau acum şi eu , la fiecare
Câte puţin din micul meu cadou !
Am luat (furiş) hârtie dintr-o mapã
Şi pixul cu steluţe ce sclipesc
Şi-am scris pe ea cu litere de-o şchioapã :
“Vã mulţumesc la toţi şi vã iubesc !â€
Am agãţat hârtia pe perete
Şi-am aşteptat ca toţi sã râdã iar !
Dar , de-astã datã , şi bãieţi şi fete
S-au întristat adânc de acest dar !
M-am întrebat cam ce-ar putea sã dreagã
Greşeala â€" fãr’ de voie orişicum - ?
Dar cine poate sã-i mai înţeleagã
Pe cei ce plâng când spun ce simt acum ?
În schimb fãcut-am iarãşi sã zâmbeascã
Pe cea ce se ocupã-acum de foc !
Cin’ sã-nţeleagã firea omeneascã
Când râzi atunci când n-ai mai râs deloc ?
Acum , e totul linişte şi pace ,
Dar , parcã veselia a pierit !
Nu ştiu de ce , de la un timp încoace
N-am mai vãzut pe nimeni fericit !
Sã fie-anunţul pus pe îndelete
Interpretat ca gest supãrãtor ?
Când am bãtut hârtia în perete
Fãcut-am gãlãgie-n dormitor ?
N-am cum sã ştiu dacã e rãu sau bine
Şi nici de-aşa ceva n-oi face caz !
Dar ştiu cã-n astã noapte , oarecine
M-a sãrutat în fugã pe obraz ,
Şi mi-am adus aminte cã odatã
Şi voi m-aţi mângâiat la început ,
Iar eu , stingher în şcoala-ntunecatã
Mã tot gândesc la voi , şi vã sãrut ! “
