Pe masura ce intunericul se apropie,este tot mai greu sa vad lumina,
Este mult mai usor sa ma dau batut, nu am nici o putere ramasa sa lupt
Nu vreau sa mor, dar nici nu vreau sa ma trezesc,
O contradictie in sine, probabil o greseala.
Ma scufund in umbre,nu imi pot gasi suflarea,
Sufocat de gandurile sfarsitului, probabil chiar si ale mortii,
Nesigur pe ziua de maine, oare macar exista?
Cum de pot permite acestor ganduri sa persiste?
Plang pana cand lacrimile imi vor usca pana si sufletul meu,
Tip pana cand am sa pierd si cea mai mica parte din controlul meu,
Dorm dar nu pot sa imi gasesc pacea,
Ma prefac ca zambesc, dar inauntru sunt depresiv ...
O minte intunecata, nici-un gand cu un sens,
Idei distruse,viitorul se apropie cu intensitate,
La fel si eu cad intr-o spirala de neincredere in sine
Fara speranta incerc sa strig pentru un ajutor.
Lumina este dincolo de asteptarile mele,cu adevarat disparuta,
Ma lasa in iad, unde sunt pe vecie condamnat,
Intunericul castiga,infrant,imi inchid ochii
Si pentru ultima oara, ma rog sa vad din nou rasaritul.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Sã nu îţi faci griji - dincolo - e doar... luminã!O spun din proprie experienţã.Probabil am fost lãsatã sã mãrturisesc adevãrul şi sã spun celorlalţi cã existã conştiinţã şi dragoste nemãrginitã şi nu putem ajunge decât prin aceastã trecere pe care acum o aştept fãrã nici un fel de teamã.
