O lume faurita din diferite puncte de vedere.
Oamenii isi traiesc vietile lor strans legat de ceea ce cred ca este corect, si adevarat.
Aceasta este baza fiintei lor, si a moralitatii,
De fapt,cea mai buna metoda de a defini realitatea lor cruda.
Dar oare unde duc toate astea?
Cum oare aceasta metoda poate fi aplicata?
Aceasta metoda de gandire m-a lasat nu intelept,ci fara ganduri.
Ca o gripa aviara a crescut in spatele meu,
Si la fel de plina de viata, ca lumea de sub picioarele mele.
Daca nimeni nu o face, am sa o fac eu.
Trebuie sa intreb, ce inseamna toate astea cu adevarat?
Aceasta batalie de culori, aceasta paleta de griuri,
A pictat tabloul suprem.
Fiecare reformulat in creierul nostru.
Ce pot defini eu ca inseamna corect si adevarat?
Cele mai vagi concepte create,
La fel de aleatoare ca zorii inegriti cu roua diminetii.
Atunci ce,acum,cand totul a fost rostit,
Pot considera adevarut cinstit?
Un miraj dezvoltat in fiecare minte.
Un desert de credinte si legi.
O gaura singuratica de apa devine ceea ce fiecare minte crede ca este cel mai bine.
Si totusi,oare toate astea sunt cuvinte fara sens?
Nu conteaza motivul,nu conteaza calea pe care o alegi
In asa fel incat fiecare om trebuie sa comenteze pe tema asta.
Nu este totul oare o iluzie patetica?
Oricat de mult as imparti gandurile mele bune,
Stiu ca eu sunt singurul muritor care poate inca sa imparta cuvinte de intelepciune.
Tocmai pentru ca eu am fost ucigasul.
Blestemul neamului meu, intr-un loc facut de ras in lume
Unde stiu ca doar tradarea a fost singurul jucator.
Inca imi mai amintesc strigatele de ajutor.
Teroarea oamenilor ce au fost anihilati.
Numai unul a fost crutat de lama mea a razbunarii,
Si moartea nu ne-a despartit,desi ... l-am lasat singur,
L-am lasat in propria sa umbra, de ura.
Presupun ca poate nu am avut dreptate mereu,desi nu au fost alte optiuni.
Se hranea numai din ura, era apa lui.
Blesteama-ma am strigat in regret,Fugi si traieste-ti viata nesemnificativa.
Si totusi a cautat sa atinga aceleasi sentimente ce eu le ascundeam in intuneric,
A luat intotdeauna calea mai putin plictisitoare, cea a intunericului.
Trasaturile fetei n-au facut decat sa ma intreb,
Daca gandeste rezultatul certurilor mele planificate.
Dar intr-un final ... a fost totul in zadar.
Asaltul meu adevarat si-a intalnit tradarea lui finala,
Si degetul meu aratator a reusit doar sa mimeze o lovitura mica.
O actiune atat de simpla si tandra,
Totusi a lasat-o intrebandu-se de vremurile vechi ... ce au trecut.
Totul s-a oprit intr-o rezolutie trista,
Singura ei menire in viata a ramas la fel de prostuta,
O pedeapsa stupida.
Stralucirea din ochii mei a inceput sa se stinga,
Incet si relaxant in eterna odihna,
Nu pe mine,dar pe ea,
Lasand-o sa cada mai mult.si mai mult, in abisul misterios.
Aceasta lume precum lutul,
Cu a sa trasatura manipulativa,
Face fiecare om sa fie un artist,intr-un fel.
In care toti ne potrivim si intram
Lumea in care locuim in atat de mult grija,
Niciodata ca inainte nu se vor mai observa creatiile diferite.
O viata simpla intr-o lume formata abstract,
Mult la fel ca mine,si iubirea mea,se scufunda in lumea noastra blestemata.