Am mult timp de cand mi-am inchis ochii
Neavand alte optiuni.
Singurul meu scop,a ramas intr-un loc rece si parasit,
Unde lumina nu poate intra,
Unde soarele isi rateaza sarutul
Si luna esueaza in a ma ghida,
Si unde binele,nu are un randament.
Singurul lucru care m-a indrumat pe calea mea
Sunt pietrele taioase de pe drumurile misterioase.
Sfarsitul este acolo unde cantarile vor striga
Glasul lor temator,ingrozitor.
Insa cand voi ajunge la destinatie
Si imi voi cuceri sensul vietii,
Atunci voi deschide ochii
Si voi ajungle la o concluzie.
Insa pentru moment,nici omul nici forta
Nici muntii ori distanta
Nu imi vor sta in cale
Toata ordinea va fi distrusa
Toate obstacolele vor fi arse.
Cu toate astea,toate razele stralucitoare
Faurite din aur si trandafiri,
Au indraznit sa ma opreasca din jocul meu.
Acesta este si motivul pentru care trupul lor este cuprins de fum,
Pielea lor cuprinsa de soc si spaima.
Ochii mei mortali i-au condamnat,
Impreuna cu incercarile lor jalnice
Sa cada incet in rusinea lor
Cantand tot timpul imnul meu infricosator.
Am mult timp de cand mi-am inchis ochii.
Nu am avut alte optiuni.
Pentru ca scopul meu a ramas intins in intuneric
Pentru ca acolo,am fost atras atras de aceste numite voci departate!