Cine mã strigã din negura timpului ?
Cine mã cheamã în alba imensitata
a eternitãţii ?
E frãmântarea , zbuciumul gândului ,
E aşteptarea marelui necunoscut .
Cine sunt eu cel ce mã joc de-a cuvintele ?
Cine esţi Tu cel ce-mi priveşti jocul ?
Sunt un punct în palma lui Cronos ,
Eşti piscul suprem al visul meu .
Cine îmi spalã noroiul şi vina ?
Cine n-ascultã în van rugãciunea ?
Cine-mi deschide drum spre înalt ?
Tu, Doamne , fiindcã-s copilul tãu !