voi sã mã credeţi, când vã mint,
cã toate-s bune - şi-or mai fi -
cã beau cu îngerii absint
şi particip la neversea.
departe şi aproape, totuşi,
într-un demers cotidian,
apar, pe plaje, dintre lotuşi,
ca un motiv egipţian;
ca un cãutãtor frivol,
ce se afundã-n redundanţe
când las, talazurilor, gol,
şezlongul marilor speranţe...
în vara asta, orice-ar fi,
voi sã mã credeţi, pe cuvânt,
cã trag în fiecare zi
curent la morile de vânt,
cã sunt un don quijote care
scurteazã, din priviri, distanţa
şi vine, cãtre voi, cãlare,
în hainele lui sancho panza.
|
