femeia n-are nevoie de poeme de dragoste
din acelea cu p
cum cred unii mai naivi;
şi dacã ar fi aşa tot în pat le-ar citi
ce-i aşa de greu,
e ca şi cum vii acasã flãmând
şi nu gãseşti nimic de mâncare;
în schimb horia vârlan e la televizor,
ãla nu ştie de poemul ei...mã gândesc,
cel pe care zici tu cã ţi-l cere,
da-n schimb gãteşte al naibii de bine;
poate sã satisfacã orice femeie!
şi tu te uiţi descurajat,
în timp ce ea îţi reproduce din reţetele lui
pe care le noteazã chiar dacã
n-o sã le pregãteascã niciodatã;
aşa şi tu
e rândul tãu ai aşteptat destul,
îi faci un poem cu litera p
mare lucru; litera aia te-ncurcã cel mai mult;
nu poţi s-o aranjezi astfel încât sã se vadã,
cã pe aia ţi-a cerut-o şi n-ai uitat,
nici ea n-a uitat femeile au memorie bunã,
selectivã da' bunã,
numai cã nu poţi,
la fel cum nu mai poţi nici de foame,
sã fie o legãturã metafizicã, îndrãznesc sã întreb;
ce metafore sã gãseşti pentru dimensiuni
ce comparaţii pentru mãrimi,
a, poate sã-i spui ca ea este atlanticul
şi tu, bãnuiesc, un fel de titanic,
dar nu te avantajeazã,
mai bine cautã altã variantã
sau, sunã un prieten,
a, da perfect, sunt de acord
au o dozã de romantism în ele,
dar mai bine-i vorbeşti despre agriculturã
decât sã-i reciţi despre ceva,
care, în final s-ar putea
sã nu-i spunã mare lucru!
dacã vrei sã o cucereşti
fereşte-te sã vii acasã nepregatit,
e ca şi cum ai veni neanunţat;
nu cumva litera din poemul
pe care ţi l-a cerut, deşi chippendales
nu scriu versuri,
sã vinã de la vreun adjectiv
cãruia ele sã-i schimbe categoria gramaticalã;
asta ca sã le fie mai uşor sã te strige
cu semnul exclamãrii dupã ultima vocalã!
dacã vrei s-o impresionezi
dacã vrei sã te ţinã minte
nu uita ca ea este viaţã;
înapoiazã-i-o însutit, înmiit
ãsta-i poemul ei;
mai bine ia-ţi o barcã
n-are rost sã eşuezi cu un titanic
şi ai încredere;
nu degeaba ţi-a dat-o dumnezeu
care, în poezie,
este geniu!
