Mi- e teamã sa nu pierd o veşnicie
Si sã nu fug de soarta mea
aşa cum fuge cerbul de tunetele din padure.
Si cerbul şi femeia au o simplã voinţã
sa aibã moştenire pe pãmânt
şi sã se roage îngenunchind,
la CEL ce toate le aude.
Unul îngenunchind cu copita îndoitã la izvor,
iar femeia la altar,
rugându-se sã aibã un scump odor.
Moştenirea pamântului rãmâne a bãrbatului
cel ce poartã luptele cu zeii lumii.
Dar femeia în ruga de o viaţã,
ridicând mâinile la cer
mistuie cu iubirea lumea,
aşa cum Fecioara Maria
a mistuit pãcatul nefiresc.
Emblema iubirii, Maria
şi femeile ce îi urmeazã menirea,
Maria Magdalena, Marta şi Ioana,
Toate sunt primite şi blagoslovite...