împreunã l-am descoperit dintr-o scânteie
ne întrebam dacã este infern sau un alt rai pe pãmânt
în jurul lui ne-am împletit încrezãtori
fiinţã cu fiinţã
ne-am încãlzit cotropitor la flacãra sacrã
n-aveam siberii nici întrebãri şi anotimp de anotimp
pe rând aduceam vreascuri
frunze de arţar şi mere roşii
dintr-o pãdure de alabastru
focul dintre noi ardea pentru o întregã lume
nu doar pentru viaţa mea şi a ta
apoi...te-ai obişnuit sã primeşti
doar privind cãrarea pe care apãream
la ceas de înserere
în timp m-am gârbovit şi eu
prea singurã-n pãdure
din când în când mai reuşeam
pe vãpaia abia pâlpâindã
câte un lemn a pune
iarna polarã ne-a surprins dezbrãcaţi de cuvinte
tu tremurai indecis
eu un copil cuminte ardeam de atâtea drumuri
şi atâtea cãutãri pentru a întreţine jarul
când soarele acum apune în pustiu
sufletul tãu e îngheţat şi mort
al meu însã... e încã viu
pentru mine arde focul
