E noapte, atât de înunecatã încât
nici drumul nu se vede. Tuş. Pãdurea aruncã
umbre ciudate de-ţi trec fiori reci pe şira
spinãrii, furişaţi ca nişte şerpi.
Caii ştiu drumul şi mirosul
fânului copt îi face aşa de viteji şi de
grãbiţi deşi cãruţa e încãrcatã cu saci grei.
Bãtrânul, cu vorba domoalã, mânã încet caii
la pas…
-Diii, Viteazule!
-Diii, Frumosule! Copilul se lãsã
moale peste sacii cu grâu.
-Mi-e somn tatã. Bârrr, ce frig e!
Bãtrânul îl acoperã cu sumanul şi
mai pune şi nişte saci goi de iutã peste el.
Somn de plumb. Umbre furişate aruncã noaptea
sub copitele cailor. Câte o gaiţã speriatã
ţipã ascuţit şi zboarã în altã parte.
-Diii, Viteazule!
-Diii, Frumosule!
-Diii, flãcãii tatii!...
Cerul e înnorat. Nici o stea pe
cer. Nici o razã de lunã.
Bãtrânul îşi rãsuceşte o frunzã
de tutun. O aprinde şi trage un fum adânc în
piept.
Se gândea… Câtã trudã!... dar
bine cã a gãsit grâu, sã aibã copiii pâine.
Doamne, ce bine cã a gãsit la târg, sã nu mai
caute aiurea… Carul scârţâie greu… osia
neunsã parcã ofteazã. Praful se ridicã uşor.
Vântul împrãştie uşor frunze
uscate foşnindu-le sub picioarele cailor.
Bãtrânul fumeazã tacticos.
Deodatã parcã zãreşte nişte umbre furişate pe
lângã pãdure şi parcã i-ar fi fricã. Se uitã
înduioşat la copil şi-şi zise:
-E oboist sãracul. Dacã nu era el
nu puteam sã încarc singur.
Se gândea la bãtrâneţea lui
amarã, la copii mulţi şi deocamdatã toţi fãrã
rost…la Mariţa care era bolnavã…Doamne, cât
de frumoasã era când s-au luat… Å¢ârâiau
greierii ca şi acum şi mirosea a floare de
camp… Ce frumoasã era!
O buhã ţipã în noapte…
-Du-te!Cântã-n altã parte!zise
bãtrânul temãtor de vreo prevestire rea.
Deodatã copilul ţipã speriat. O fi
visat urât, zise bãtrânul şi se aplecã sã-l
înveleascã cu sacii goi care alunecaserã
într-o parte.
-Hoţii, tatã! Hoţii! Au vrut sã ne
fure sacii! Au înfipt mâna în mine, au crezut
cã sunt sac!
Bãtrânul scuipã ţigara, scãpã o
înjurãturã printer dinţi, apoi râse în barbã,
în timp ce hoţii fugeau îngroziţi de sacul
vorbitor!
-Viteazul şi frumosul tatii… Diii,
cãluţi!
Şi caii pornirã mai departe
spãrgând liniştea nopţii…
