Insula izolata ca un gand profund
Pierdul in labirintul Minotaurului
Pamantul aspru si crapat ca o suferinta
Dorm pe un pat de cuie pana nu imi mai simt trupul
Imi place nespus intoarcerea asta in mine
Intr-un efort stoic de a intelege prin durere
Stau pe o culme de creasta pustie gata sa ma arunc in hau
Mi-e foame si ma hraneste sfantul Pfanurie cel bland
Cad muntii plin de floare in apele sarate ale Mediteranei
Si nu mai stii daca ai venit sau daca esti de aici
Daca pleci sau daca ramai
Un maslin biblic se chinuie pe stanca ca un mosneag
Nemuritor cauta adevarul in propriile opinteli
Cand ma gandesc ca toate intrebarile au pornit de aici
Imi pare ca nimic nu mai conteaza cu adevarat
Asta e un loc unde lesne te poti casatori
Cu rationamente si algoritmi filosofici
Fara sa simti nici o clipa lipsa realitatii mincinoase
Ma culeg si reculeg la mormantul lui Nikos Kazantzakis
Poti sa stai singur pe o insula in mijlocul oceanului
Si sa cuprinzi in mintea ta tot universul.
Il rog pe Dedal sa-mi farureasca si mie aripi ca ale lui Icar
Sa pot zbura si eu spre soare
Ouzo, metaxa, buzuchi, struguri, tatzichi, kleftiko
Spinalonga- insula leprosilor ca o prelungire a portului Agios Nikolaos
Cat de aproape este Iadul de Rai
Si sa nu uitam ce a zis Epimenide
Toti cretanii sunt mincinosi
Spunea el adevarul sau mintea ?
