POLITICA EXTERNÄ‚
România mea personalã pune un accent deosebit pe o colaborare cât mai strânsã cu ţãrile vecine, în primul rând, dar şi cu celelalte ţãri ale lumii.
România mea apreciazã eforturile UE şi NATO de a fãuri o Europã şi o lume mai bune, dar:
1.Îl pune întotdeauna pe primul loc pe Dumnezeu, conform devizei Regelui Carol I, inscripţionatã pe stema regalã: NIHIL SINE DEO â€" NIMIC FÄ‚RÄ‚ DUMNEZEU;
2.În România mea, homosexualitatea, prostituţia şi incestul nu vor fi niciodatã legalizate. Homosexualii, prostituatele, incestuoşii, pedofilii şi ceilalţi perverşi sexual sunt obligatoriu internaţi şi trataţi, cu grijã, în spitale de psihiatrie, de cãtre medici psihiatri în colaborare cu preoţi, pânã la completa lor vindecare;
3.În România mea este interzisã cu desãvârşire orice formã publicã de manifestare a sexualitãţii (bordelurile, cluburile de streap-tease, sex-shop â€" urile, filmele sexy şi porno, revistele şi fotografiile de profil, reclamele cu femei în costume de baie sau îmbrãcate sumar, limbajul vulgar etc.).
4.Concubinajul, adulterul, avortul (indiferent de stadiu), folosirea metodelor contraceptive (indiferent de felul lor, incluzând şi prezervativul), cerşetoria şi vrãjitoria (incluzând astrologia, chiromanţia, ghicitul în cafea etc.) constituie infracţiuni şi sunt pedepsite ca atare;
5.Alcoolicii, consumatorii de droguri, fumãtorii, au dreptul la asistenţã medicalã gratuitã în scopul de a scãpa de aceste patimi. Cei violenţi sunt obligatoriu internaţi în spitale de psihiatrie, pânã la deplina vindecare;
6.Celor care nu sunt homosexuali, prostituate, incestuoşi, practicanţi de avort, vrãjitori etc., dar sunt de acord cu legalizarea homosexualitãţii, a prostituţiei, a incestului, a avortului, a vrãjitoriei etc., sau nu au nimic împotriva lor, li se recomandã sã consulte un preot şi un psihiatru.
7.În România mea este aspru pedepsitã orice formã de manifestare a violenţei (violenţa publicã â€" pe stradã, pe stadioane etc., în familie), dar şi difuzarea de filme, ştiri şi orice alte programe care conţin secvenţe cu caracter violent, atât la televiziune cât şi pe internet).
Totuşi, existã o excepţie: este admisã şi chiar recomandatã violenţa pãrinţilor asupra copiilor, dar numai atunci când aceasta este exercitatã cu blândeţe, în scop educativ.
(Pânã am împlinit 16 ani, tatãl meu, Dumnezeu sã-l ierte, obişnuia sã îmi aplice corecţii corporale cu cureaua de la pantaloni, atunci când fãceam pozne mai mari. Mai târziu, când devenisem deja student la Drept, am avut o discuţie cu el, ca între bãrbaţi, ocazie cu care m-a întrebat: -Îţi mai aminteşti când te bãteam cu cureaua? â€"Cum aş putea sã uit? i-am replicat. â€"Îţi mai aminteşti cã, de fiecare datã, te puneam sã te întorci cu spatele la mine? Ştii de ce? -Probabil ca sã nu mã loveşti, din greşealã, peste faţã, i-am rãspuns. â€"Nici vorbã, ci pentru ca sã nu mã vezi, cã eu plângeam mai tare ca tine. În ziua înmormântãrii lui, i-am sãrutat pentru ultima datã, printre lacrimi -ale mele, de data asta-, mâna dreaptã, cea cu care ţinea cureaua).
Atunci mi-am dat seama, înfiorat, cât de înţelept fusese tatãl meu: â€ţCine cruţã toiagul sãu îşi urãşte copilul†(Pildele lui Solomon 13,24); â€ţPedepseşte pe feciorul tãu, cât mai este nãdejde (de îndreptare), dar nu ajunge pânã acolo ca sã-l omori†(Pildele lui Solomon 19,18); â€ţNu cruţa pe feciorul tãu de pedeapsã; chiar dacã îl loveşti cu varga, nu moare†(Pildele lui Solomon 23,13). De ce s-or crede unii mai înţelepţi ca Solomon?)
8.În România mea infractorii şi deţinuţii nu vor avea niciodatã mai multe drepturi decât cetãţenii oneşti. Dimpotrivã, ei au mai puţine drepturi şi mai multe obligaţii. Bunãoarã, ei nu au dreptul, ci OBLIGAÅ¢IA de a munci, pânã când reparã integral prejudiciul produs pãrţii vãtãmate prin comiterea infracţiunii şi pânã când plãtesc toate cheltuielile judiciare avansate de stat şi de pãrţi. Dupã aceasta, ei au în continuare obligaţia de a munci, ca sã-şi poatã plãti cazarea şi masa în penitenciar, pe toatã durata detenţiei. Nu au dreptul nici la vot, nici sã fie aleşi în funcţii publice. Pânã la reabilitare nu au dreptul sã fie asociaţi sau administratori la societãţi comerciale sau alte categorii de societãţi, etc. Infractorii care recidiveazã în infracţiuni grave vor fi obligatoriu condamnaţi la închisoare pe viaţã.
*
N-am aşezat greşit aceste opt puncte la “Politica externã†(deşi aparent e vorba de politicã internã), deoarece România mea personalã are un proiect al ei pentru cum ar trebui organizate UE şi NATO, proiect întemeiat pe principiile moral-creştine care au stat la baza formãrii Europei de azi şi a întregii lumii creştine actuale.
Şi prin aceastã iniţiativã, România mea îşi depãşeşte condiţia de “ţarã micã†şi îi atenţioneazã pe mai marii lumii cu cuvintele lui Octavian Paler: “Nu dispreţuiţi lucrurile mici… O lumânare poate face oricând ceea ce nu poate face soarele niciodatã: sã lumineze în întuneric…â€
Alexandru Paleologu dezvoltã ideea: “Or, actualmente, NATO se socoteşte modelul perfect. Se socoteşte cel care introduce cu forţa, cu violenţa, perfecţiunea şi drepturile omului în societate. Mi se pare cã lucrul acesta, dacã nu ar fi atât de tragic, ar fi de o comicãrie şi de un ridicul nelimitat... Adicã mie mi se pare chiar o neruşinare neînchipuitã sã fim monitorizaţi, sã fim judecaţi dupã performanţe de diferite personaje care nici nu au apucat sã cunoascã Europa, şi cu atât mai puţin Europa de Est. Dl. Solana, când a venit la Bucureşti, credea cã este la... Budapesta! Nu fãcea diferenţa între Budapest şi Bucharest! ... Aceştia sunt oamenii! Aceştia decid! Aceştia ne judecã! Aceştia ne monitorizeazã! Cine sunt ei, de fapt? Sunt mai tari. Aceasta este tot. Nu vor fi întotdeauna mai tari. Poate sã fie şi alţii mai tari, cine ştie când... Nu tãria tehnologiei şi a armamentului este hotãrâtoare. E o mare greşealã sã crezi asta... Şi am fãcut demonstraţia noi, în Europa, cã e mult mai puternicã demnitatea şi mai cu seamã curajul de a asuma şi moarteaâ€.
|
