Text postat de Lucia Marinescu
Am câte o viaţă în fiecare zodie
şi câte o mâzgăleală
pe fiecare bucată de piele.
Mi-e corpul plin de suflete.
Mi-am zis într-o zi:
hai să dau o tură
prin destin!
Abia am făcut plinul
şi mai e mult până
se întunecă.
Mintea mi-e un vânt de perle
spulberat printre flori albastre.
Într-un colţ al cerului,
se zăreşte nectarul.
În altul,
o sticlă desfăcută de Pepsi.
Capacul stă sfios
şi se întreabă dacă a venit timpul
să se înfiltreze.
O mână îl apropie
de degetele -i aproape moarte
şi-l fixează,
aducându-l la starea iniţială de
desăvârşire...
Se crede primul om izbăvit din pacat?
Gata?
Da...
Acum lasă-mă
să zbor.
